În şedinţa Comitetului Permanent din 19 noiembrie 1869 Gheorghe Chiţu a vorbit cu însufleţire despre Şcoala Normală ce avea să ia fiinţă în Craiova, acest nou aşezământ de cultură debutând la 1 octombrie 1870.La începuturile sale Şcoala Normală din Craiova îşi recrutează candidaţii din judeţul Dolj, urmând ca în perioada 1870 – 1883 aria de recrutare a candidaţilor să se extindă şi asupra judeţelor vecine – Romanaţi, Gorj, Mehedinţi ,Vâlcea. În şedinţa Consiliului Permanent din 1889 se propune desfiinţarea Şcolii Normale. În aceste condiţii în 1892 a absolvit ultima clasă a Şcolii Normale şi cu aceasta se încheie prima etapă din istoria şcolii noastre. Cu anul şcolar 1892 – 1893 începe o nouă etapă din istoria şcolii, ea devenind şcoală de stat şi beneficiind, după numeroase locaţii temporare de un sediu propriu construit în 1901 din iniţiativa ministrului Spiru Haret.
Pe lângă Şcoala Normală de Băieţi, înfiinţată în anul 1870, în Craiova a funcţionat o şcoală similară de fete(înfiinţată în 1883).Învăţământul normalist de fete a reapărut – după o perioadă în care a funcţionat ca şcoală secundară cu numele de “Elena Cuza” – în anul 1914, odată cu construirea Şcolii Normale de Fete “Madona Dudu”.
Actul de la 1 Decembrie 1918 de la Alba-Iulia, când toate ,,pietrele preţioase’’ s-au reunit la coroana regelui Ferdinand, nu a rămas fără ecou în rândurile dascălilor şi elevilor de la cele două licee pedagogice. Cadrele didactice din cele două şcoli normale vor cinsti în fiecare an memoria celor 42 de învăţători – eroi căzuţi în războiul pentru reîntregirea neamului. Presa locală consemnează o serie de manifestări cultural-artistice la Teatrul Naţional care participă elevii Şcolii Normale de Fete ‘’Madona Dudu’’ din Craiova în 1919, dar şi în 1922.
În 1921 Epitropia Bisericii Madona Dudu dona şcolii imobilul şi suprafaţa aferentă acesteia (84.370 metri pătraţi), în baza procesului verbal nr.22/16 martie 1921, Ministerul Instrucţiunii cedând în schimb Epitropiei localul sanatoriului Câineni (jud. Vâlcea). Prin decretul regal nr.5421/1922, acordat de către regele Ferdinand se legifera schimbul realizat, un act al Administraţiei municipale din 26 august 1939 confirmând donaţia. Clădirea principală al cărei etaj a fost construit între 1923-1925, era compusă din 76 de încăperi şi trei pivniţe ; exista o infirmerie, gospodăria şi atelierul de lucru şi ţesut, un paraclis, clădirea turnului de apă, clădirea portarului, uscătoria de fructe.
Un moment solemn l-a reprezentat sfinţirea icoanei Maicii Domnului, patroana Şcolii Normale de Fete ‘’Madona Dudu’’ din Craiova la 30 noiembrie 1926.
Personalitatea marcantă a învăţământului pedagogic craiovean din perioada interbelică a fost Ştefan Velovan, apreciat de Take Ionescu şi de ministrul Instrucţiunii Publice, dr. Constantin Angelescu. În 1927, în urma propunerii prefectului de Dolj către ministrul Instrucţiunii Publice, Şcoala Normală de Băieţi va purta numele ilustrului său pedagog. În luna mai 1938, ziarul ‘’Jurnalul’’ anunţa dezvelirea bustului lui Ştefan Velovan la Şcoala Normală de Băieţi, ce poartă numele marelui pedagog. Într-un articol publicat în presa locală în 1938, învăţătorul Al. I Bălănescu afirma :’’ Ştefan Velovan n-a fost numai un caracter, n-a fost numai o personalitate impunătoare, el a fost un adevărat profesor, un adevărat apostol…a format din elevii săi adevăraţi apostoli misionari care s-au răspândit în toate satele…’’.
Din 1949 Şcoala Normală de Fete îşi schimbă denumirea în Şcoala Pedagogică de Învăţătoare, iar în 1950 funcţionează în paralel cu Şcoala Pedagogică de Educatoare.
Din anul 1955 ambele unităţi de învăţământ sunt unite cu Şcoala Pedagogică de Băieţi. Noua instituţie şcolară va pregăti educatoare, învăţători şi institutori. 1957 – 1966 reprezintă o perioadă în care se experimentează pregătirea viitorilor dascăli pe durata a 6 ani. Durata studiilor de 4 , 6 şi 5 ani se păstrează şi de-a lungul anilor 1966 – 1990, iar în 1979 şcoala devine Centrul de Perfecţionare pentru cadrele didactice din Dolj, Gorj, Olt.
În 1995 Şcoala Normală “Şt. Velovan” pregăteşte viitori dascăli cu dublă specializare: învăţători – educatoare. 1998 – an în care Şcoala Normală devine Colegiul Naţional “Ştefan Velovan”.
Începand cu anul şcolar 2013-2014, titulatura şcolii devine Colegiul Naţional Pedagogic “Ştefan Velovan”.
Colegiul Național Ștefan Velovan se pregătește sa sărbatorească 150 de ani de strădanie necontenită pentru pregătirea multor zeci de mii de educatoare, învățători, cadre didactice auxiliare, liceeni umaniști sau realiști, absolvenți care au contribuit, prin dăruire, pricepere, entuziasm, la consolidarea fiintei culturale a neamului românesc. Inființat ca Școală Normală de învățători la 1 octombrie 1870, acest important lăcaș cultural a avut un parcurs istoric înscris în traseul istoric al neamului românesc, cu vicisitudini, dificultăți, sacrificii, cu realizări excepționale, în același timp. Slujitorii acestei școli au înțeles, de-a lungul multor decenii să se dedice în totalitate, ( chiar cu sacrificiul suprem-42 de învăţători – eroi căzuţi în războiul pentru reîntregirea neamului), pentru implinirea dezideratelor de ridicare spirituală și afirmare națională românească.
Din 1927 școala poartă numele ilustrului pedagog învăţământului pedagogic craiovean din perioada interbelică, Ştefan Velovan, despre care învăţătorul Al. I Bălănescu afirma :’’ Ştefan Velovan n-a fost numai un caracter, n-a fost numai o personalitate impunătoare, el a fost un adevărat profesor, un adevărat apostol…a format din elevii săi adevăraţi apostoli misionari care s-au răspândit în toate satele…’’.
Școala poartă actualul nume, Colegiul Naţional Pedagogic “Ştefan Velovan”, începând cu anul școlar 2013-2014 și pregăteşte, în continuare, viitori dascăli cu dublă specializare: învăţători – educatoare.
